O inedita calatorie olfactiva in jurul Frantei

Daca in promovarea Romaniei ca destinatie turistica, autoritatile romane s-au impotmolit de mai multe ori si n-au ajuns la un rezultat coerent, alte natiuni au ajuns in acest domeniu la un grad de sofisticare impresionant. Cum ar fi, de exemplu, utilizarea celui de-a cincilea simt, cel olfactiv, ca “busola” pentru a vizita o zona geografica sau alta. Asa au aparut ghidurile olfactive si traseele senzoriale, prin urmare asa-numitul turism olfactiv, “personalizat” in functie de rigorile “nasului” fiecaruia.

Din Flandra spre Versailles

Mirosul intepator al iodului si al algelor pe dealurile Flandrei, efluviile teilor in floare la Versailles, parfumul campurilor de lavanda in Provence, aerul impregnat de mireasma mustului in timpul culesului strugurilor din Bourgogne sau aroma trufelor in Languedoc-Roussillon. Pentru ca fiecare zona are un miros propriu, caracteristic. Iar mirosul poate fi deopotriva bariera sau atractie infailibila.

Realitatea este ca, in ultima instanta, aproape tot ceea ce percepem ca avand gust datoram intr-un fel sau altul nasului, mai exact capacitatii noastre de a discerne mirosurile, intrucat receptorii olfactivi sunt mult mai sofisticati decat papilele gustative, incapabile sa distinga dincolo de dulce, sarat, acru si amar. Atunci cand milioanele de receptori din profunzimea cavitatilor nazale intra in actiune, prin intermediul lor nasul comunica direct cu creierul si mirosul se transforma (instantaneu) in vehicul pentru senzatii si amintiri.

Prin urmare, in vreme ce tot ceea ce percepem vizual sau tactil devine pentru noi un material asupra caruia trebuie sa reflectam pentru a da un sens realitatii inconjuratoare, senzatiile olfactive sunt inmagazinate la nivelul inconstientului, acolo unde rationalul nu are niciun cuvant de spus. La nivel cerebral, un miros nu este „cenzurat”, astfel ca, inainte de a ne da seama, el si-a si produs efectul.

De cativa ani incoace, ideea de a exploata acest patrimoniu national „volatil” a fost adoptata de autoritatile din mai multe orase franceze, in campaniile lor de promovare turistica. Orasul Dunkerque, de exemplu, pierdut in ceturile din nord, a lansat un parfum inspirat de briza marina care sufla asupra portului si de-a lungul coastei. Si despre care se spune ca functioneaza mai abitir decat orice pliant turistic. Probabil asa o fi, avand in vedere ca s-au vandut deja peste 5.000 de flacoane din noul parfum „Dunele Flandrei„.

„Nu doream sa facem obisnuita campanie publicitara cu spoturi si afise. Prin intermediul acestui parfum, oamenii pot cu adevarat respira atmosfera peisajelor noastre”, declara intr-un interviu acordat ziarului italian La Repubblica, Jean-Louis Decoster, director al Agentiei pentru Promovarea Turistica a Flandrei Franceze (circa 600 hectare de dune care se itesc deasupra unei mari aproape mereu in furtuna).

Inaintea Dunkerque-ului, si autoritatile regiunii Languedoc-Roussillon au aprobat o campanie publicitara similara, cu postere parfumate lipite pretutindeni in interiorul garilor, emanand puternic esente de cimbru si rozmarin, in timp ce pe Aeroportul din Nisa, pasagerii au fost intampinati vreme de cateva luni cu esente extrase din flori locale, pulverizate copios in incinta. Ba chiar, Club Med a amenajat pentru clienti o camera unde sa aiba posibilitatea de a mirosi parfumurile specifice fiecarei destinatii propuse in catalog: de vanilie pentru Madagascar, orhidee pentru Thailanda, cedru pentru Maroc.

Preluand din zbor ideea, autoritatile regiunii Provence au mers si mai departe, editand un ghid din care turistii pot afla care sunt traseele de urmat daca in peregrinarile lor vor sa-si „imbete” simturile cu efluvii de lavanda sau alte ierburi aromatice specifice regiunii. Adica adulmecand aerul inmiresmat, o pot lua la dreapta sau la stanga, fie catre campurile de fenicul, fie in cautarea salviei.

 

Apoi, la Palatul Versailles, unul dintre locurile cele mai vizitate din Franta, se afla in curs de finalizare traseul „Cour des Senteurs”, in cadrul caruia, incepand din 2012, turistii vor afla totul despre esentele parfumate utilizate inca din vremea Regelui Soare: suveran cam refractar la capitolul igiena personala, dar care insista ca slujitorii sai sa agate in toate incaperile palatului recipiente cu uleiuri parfumate. In acele timpuri, la castel existau zile dedicate fiecarei esente in parte, iar curtenii aveau grija sa respecte calendarul pentru ca simtul olfactiv al suveranului sa nu fie coplesit de prea multe mirosuri.

In fapt, turismul olfactiv nu poate fi insa considerat apanajul exlusiv al francezilor. Anul trecut, agentia care promoveaza imaginea Marii Britanii a scos pe piata parfumul „By George”, conceput in ideea de a incorpora „esentele tipice peisajelor englezesti”. Si totusi, in pofida succesului fulminant inregistrat de traseele „senzoriale”, o calatorie in cautarea mirosurilor nu-ti rezerva intotdeauna numai surprize placute.

.

Autor: Cecilia Stroe Articol preluat de pe descopera.ro